Scandalul dintre Mircea Badea si Catalin Tolontan, cu a lui Gazeta Sporturilor, pare sa se fi domolit. Misterul laptopului explodat, insa, nu a fost elucidat. Citind Academia Catavencu, mi-au atras atentia doua articole. Ca e adevarat ce scriu baietii aia acolo sau ca vorbeste doar invidia din ei, asta nu mai stiu. Ce stiu, este doar ca articolele il prezinta pe Mircea Badea intr-o lumina mai putin cunoscuta.
Lui Badea îi scade audienţa, dar are o consolare: nu-i creşte salariul!
Întrebarea este nu dacă îi scade audienţa, ci de ce se dă gushteru’ cu muşchii de toţi pereţii ca să demonstreze că ce spun nişte tabele este greşit. La această întrebare, există acest răspuns: Mircică spera să îşi renegocieze salariul din toamnă. Or, cu noile audienţe, drumul până la mogul va fi plin de ezitări. Dar hai să lăsăm răutăcismele şi să încheiem într-un ton de bine, optimist.
Gâlceava lui Mircea Badea cu nimeni
Mircea Badea este un individ armonios: 99% spirit critic fibros şi 1% apă. Asta în anotimpurile răcoroase. Vara se produce o mică mutaţie cu efecte din păcate vizibile. Incintele unde nu există aer condiţionat şi în care explodează laptopuri favorizează acest fenomen. Vara, el devine spirit critic fibros din cap până-n picioare, fără impurităţi.
Vara asta putea fi una obişnuit de colorată dacă Mircea Badea rămânea doar fără apă. Ventilatorul avea şanse să ţină lucrurile cât de cât aproape de limita de control. Dar, să vezi belea, telespectatorii i s-au dus şi ei odată cu temperaturile prietenoase – care la mare, care pe alte posturi. Mircea Badea nu crede că aşa ceva poate fi posibil. Spiritul lui critic fibros, care poate fi solicitat atât la şpagat cât şi la flotări, a pornit imediat o dezbatere pe tema asta. Dar ce fel de dezbatere? Ca toate dezbaterile lui, una violentă şi fără contraparte. Sau cel puţin fără o contraparte din lumea reală.
De regulă, interlocutorii lui Mircea Badea sunt duşmani imaginari care sug sângele poporului sau al „all urban”-ului. De data asta pericolul a venit de la cei din urmă. Spiritul lui critic imposibil de răcorit s-a încordat şi a pornit cu ei următoarea dezbatere: ia ziceţi, bă, până nu vă bat în imaginaţia mea, i-a scăzut sau nu i-a scăzut audienţa lui Mircea Badea? Există cifre, dar – pentru că mâncăm căcat în România, şi asta ne ocupă tot timpul – răspunsul la întrebare nu poate fi simplu.
Cât timp audienţele i-au fost favorabile, Mircea Badea câştiga pentru că ceilalţi erau proşti, nu se pricepeau. Cum s-a inversat situaţia, au apărut nuanţele. Uitându-se la emisiunea lui Mircea Badea, şi nu la televiziunile care fac audienţă, întreaga ţară a putut afla că există un „public comercial” de până în 55 de ani care trăieşte peste zi doar pentru a se uita seara, începând cu orele 23 şi ceva, la emisiunea „În gura presei“. Pe segmentul ăsta, Mircea Badea este lider de piaţă – ne-a spus-o realizatorul sau ce o fi el într-o emisiune dedicată acestei dezbateri cu duşmanii imaginari, ocazie cu care a fost întrecut încă o dată de concurenţă.
Este nasol, dar într-o oarecare măsură remediabil. Înaintăm spre finele lui iulie, semn clar că se apropie vremuri mai răcoroase. Putem prognoza că în nici două luni Mircea Badea va reveni la raportul normal spirit critic fibros-apă. Ocazie cu care putem spera că va fi o idee mai tolerant cu duşmanii lui imaginari şi mai puţin generos cu spaţiile alocate discuţiilor despre rating, care nu interesează pe nimeni.
De ce se bate Mircea Badea cu… nimeni?
