Monica Columbeanu era poeta. Numai munca a facut-o scriitoare… de cec-uri
Pe vremea cand era curtata de Irinel, Monica Columbeanu inca nu se apucase de studiu pentru bacalaureat, insa avea deja la activ cateva poezii publicate in revista “Mugur Alb”, realizata de elevii si profesorii Scolii “Alexandru Ioan Cuza” din Bacau.
Nevasta lui Iri avea pe vremuri veleitati artistice si, inca din clasa a VI-a, isi incerca pixul pe hartie, compunand versuri albe, cele mai multe de dragoste, catre un iubit imaginar. Din versurile Monicai razbate fixatia acesteia pentru culoarea albastra, pe care o pomeneste obsesiv:
“Poate mai ajunge/ o frunza albastra printre frunze/ verzi sau o slova/ pe o foaie ingalbenita de timp (…) Zambet/ frunza albastra si slava…”, spune Monica Gabor, din clasa a VIII-a M1, in poezia “Extemporal la viitor”.
Pe un fond usor depresiv, Moni se simte aruncata-n gol, analizeaza cancan.ro, “in vidul toamnei strambe”, cand “ma cutremura frunza-mi verde sa mai fierb inca o ora de somn”, semn ca si “frunza” era o tema preferata a celei ce avea sa devina “doamna Columbeanu”. Drept dovada ca i-a placut literatura romana, la examenul de bacalaureat a obtinut nota 10 la aceasta materie.
PS. Monicai i-a placut la scoala si la un moment dat si-a propus chiar sa invete cate trei cuvinte noi pe zi
